ceremonii N N

См. также в других словарях:

• mistrz ceremonii — {{/stl 13}}{{stl 7}}1. urzędnik dworski, kościelny lub państwowy pilnujący przestrzegania ceremoniału w czasie uroczystości (dziś rzadkie) {{/stl 7}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}2. {{/stl 12}}{{stl 7}} osoba kierująca przebiegiem jakiejś… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

• bez ceremonii — {{/stl 13}}{{stl 8}}przysł. {{/stl 8}}{{stl 7}} lekceważąc konwenanse, formy towarzyskie; bez skrępowania, naturalnie, szczerze : {{/stl 7}}{{stl 10}}Bez ceremonii usiadła mu na kolanach. {{/stl 10}} …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

• tron — TRON2, tronuri, s.n. 1. (pop.) Ladă în care ţăranii îşi păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n. Trimis de RACAI, 30.06.2004. Sursa: DEX 98  TRON1, tronuri, s.n. Sca …   Dicționar Român

• ceremonie — CEREMONÍE, ceremonii, s.f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei… …   Dicționar Român

• maestru — MAÉSTRU, Ă, maeştri, stre, s.m. şi f. 1. Persoană care a adus contribuţii (deosebit de) valoroase într un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, şef al unei şcoli, creator al unui curent etc. ♢ Concert maestru… …   Dicționar Român

• tricliniu — TRICLÍNIU, triclinii, s.n. (La romani) Încăpere a casei în care se mânca (şi care cuprindea trei paturi aşezate pe trei laturi ale mesei). ♦ (În bazilicile creştine) Sală anexă clădirii principale în care se primeau pelerinii sau se desfăşurau… …   Dicționar Român

• caparason — CAPARASÓN s.n. Husă sau armură de ornament, care se punea pe cai la ceremonii; valtrap. [< fr. caparaçon, cf. sp. caparazón]. Trimis de LauraGellner, 29.08.2004. Sursa: DN  CAPARASÓN s. n. husă, armură de ornament care se punea pe cal la… …   Dicționar Român

• car — CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries). Trimis de valeriu, 30.10.2008.… …   Dicționar Român

• cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… …   Dicționar Român

• ceremonial — CEREMONIÁL, ceremoniale, s.n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuinţate la o anumită ceremonie. ♦ (Adjectival; rar) Ceremonios. [pr.: ni al. – pl. şi: ceremonialuri]. Din fr. cérémonial, lat. caerimonialis. Trimis de… …   Dicționar Român

• falus — FÁLUS s.n. 1. (ant.) Reprezentare simbolică a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii şi sărbători. 2. (p. ext.) membru viril, penis. (din fr., lat. phallus, gr. phallos) Trimis de gudovan, 27.04.2004. Sursa: MDN  FÁLUS s. v. membru …   Dicționar Român